Gradina din Eden

Edenul este spatiul paradisului biblic. La rasaritul acestui taram, Dumnezeu a facut o gradina pentru omul creat de El: "si Domnul Dumnezeu planta gradina in Eden despre rasarit si in aceasta puse el omul pe care 1-a facut. Si Domnul Dumnezeu facu sa rasara din pamant tot felul de arbori frumosi la vedere si buni la mancare; Si pomul vietii din mijocul gradinii; si pomul cunostintii binelui si raului. Si fluviul iesea din Eden ca sa adape gradina si de acolo se despartea in patru rauri. Si Domnul Dumnezeu lua pre om si-l puse in gradina Eden ca sa o lucreze si sa o pazeasca.

Ispitita de sarpe, "cel mai viclean dintre toate animalele pamantului", intai Eva calca interdictia de a manca din roadele pomului, apoi urma Adam. Pentru acest pacat originar de neascultare si nerespectare a cuvantului fata de Dumnezeu, Adam si Eva sunt izgoniti din rai, pentru a nu mai manca roade si din pomul vietii, ca sa traiasca etem.

Reintoarcerea in paradisul pierdut devine, treptat, aspiratia spre rasplata postuma, fiindca locul este inaccesibil: "Asa alunga El pe Adam: si despre rasaritul gradinii Eden puse Cherubimi si flacara sabiei ce se invartea, ca sa pazeasca calea la pomul vietii."

 "Gradina din Eden" evoca un loc al fericirii, al armoniei netulburate de nimic si un timp al nevinovatiei si candorii.